Steluta Dumitrescu Zelici
"Parafrazand celebrul: Cogito, ergo sum! eu spun: Simt si pictez, deci exist!"

 

click aici pentru a vedea galeria online a Stelutei Dumitrescu Zelici

Mai intai vreau sa va multumesc pentru aceasta oportunitate! Este o mare bucurie ca imi oferiti aceasta sansa de a ma exprima. M-am nascut in Bucuresti, la 16 iulie 1951. Liceul teoretic l-am absolvit in Urzicenii de Ialomita. Din diverse motive - nu e locul sa le dezvolt, am urmat o facultate tehnica, la Politehnica bucuresteana, am absolvit si am lucrat ca inginer, acum sunt pensionara, iar pictura este a doua mea viata, un “alter ego”. Sunt absolventa a Scolii de Arta Ramnicu Valcea, sectia “Pictura”, profesor Maria Gaghel Crisan, anul 1986 si de atunci si pana in prezent ma straduiesc sa transform un hobby intr-o meserie! Cativa dintre absolventii Scolii de Arte Rm.Valcea ne-am organizat intr-un cenaclu “Contraste” si am realizat in perioada 1986-2007 multe expozitii de grup, tabere de pictura la Bradisor, Pausa, Eforie Sud, Manastirea Turnu, Manastirea Bistrita, Voineasa. Plecarea din Ramnic si intoarcerea la locurile natale in Urziceni, m-au rupt de miscarea artistica valceana, mai prolifica decat cea de aici, dar portalul “tablouri-de-vis” este pentru mine o binevenita simeza “virtuala” cu o mare deschidere, fiind astfel mai vizibila pentru mult mai multi vizitatori. In prezent pe langa munca la lucrarile mele, am bucuria de-a lucra si cu copii de la grupele pregatitoare, pe care ii indrumez in cadrul optionalului ”Arte plastice” in a se juca si a picta in acelasi timp.

www.tablouri-de-vis.ro: Ce parere aveti despre directia, tendinta actuala in pictura romaneasca dar si in cea mondiala?

Steluta Dumitrescu Zelici: Mergand la diverse vernisaje, expozitii de pictura, dar si urmarind in mass - media sau pe Internet evenimentele legate de arta plastica, constat un melanj de la abstract la hiper-realist, de la pictura de sevalet trecand prin graffiti-stencil si pana la digital-art. Coexista pictorii tineri, anvangardisti, inovatori, mereu in cautarea unor exprimari plastice noi, dar si cei consacratii, conservatorii, adeptii tehnicilor clasice. Atata vreme cat esti sincer in ceea ce faci, nu te minti si nici nu minti pe altii, consider ca realizam ceva benefic pentru societate. Sufar atunci cand kitsch-ul este considerat arta si perceptia aritistica a publicului este astfel deformata.

TdV: Credeti ca opera unui artist ar trebui sa reflecte neaparat realitatile existentei sale, adica sa fie ancorat in perioada pe care o reprezinta?

S.Z.D: Arta este influentata de epoca istorica, conceptual, in tehnici de realizare, fiind discret, dar sigur sub influentele pietii.

Tdv: Ce stil considerati ca vi se potriveste cel mai mult?

S.Z.D: Cred ca fara sa-mi propun neaparat, dar influentata de lecturi, de albumele de arta am abordat diverse stiluri, expresionist, impresionist, fauve, semi-abstract si abstract. Nu pot sa copiez si fiecare lucrare e unicat in felul ei, ce imbina cerebralul datorat formatiunii mele ingineresti cu mult, mult feeling si culoare. Imi place sa aduc inovatii prin tehnici mixte si materiale diverse, cautand sa prind ideea si sentimentul intr-o forma plastica. Cel mai bine ma regasesc in pictura in ulei, pe suport pe panza. Dar lucrez cu aceeasi placere si cu tempera si acrilice si pe alte suporturi: carton, lemn, PFL, piatra, lemn caserat cu panza sau hartie etc, tehnica mixta, colaje.

Tdv: Care sunt artistii preferati? (romani/straini).

S.Z.D: Sunt admiratoarea “coloristilor” , cu lucrari usor geometrizate, rafinate: Pallady, Ciucurencu, regretatul Ion Alin Gheorghiu, Viorel Marginean, iar dintre cei straini Vlaminck, Cezanne, Kandinski, Miro, Matisse, Derain. Dar cel mai mult ma impresioneaza lucrarile lui van Gogh in pictura si Gaudi in arhitectura.

Tdv: Care sunt temele preferate de dvs.?

S.Z.D: Tot ce e in jurul meu, dar si visele pot deveni subiect plastic. De aceea tematica e variata de la concret la abstract. Florile din gradina copilariei, dar si din cea actuala, anotimpurile, campia nesfarsita a Baraganului, dar si mestecenii muntilor din jurul Ramnicului, momentele existentei mele, locuri si obiecte insignifiante, le percep cu toate simturile si le memorez afectiv ca un amestec de culoare, forme, gust, miros si sunet. Prin pictura mea transpun o stare a spiritului, o viziune interioara pe care cu multa truda o materializez si parca niciodata nu reusesc sa exprim exact ceea ce simt. Si asta e mini-drama mea personala pe care o parcurg la fiecare lucrare.

Tdv: De unde va inspirati de obicei pentru lucrarile dvs? Calatoriti, aveti modele pentru nuduri, mergeti in natura?

S.Z.D: Caut si vad frumosul in tot ceea ce ne inconjoara. Fac foarte multe fotografii si de cand cu tehnica digitala le stochez in memoria PC. De obicei plec de la ceva real sa zicem o floare, o piatra, un pom,un peisaj, dar apoi “prelucrez” ceea ce vad in mod personal. Am lucrat si “ en plein air” si in echipa cu o buna prietena, dar fiind o fire introvertita, lucrez cu placere in singuratate, la sevalet cand ma simt bine si sunt mai inspirata.

TdV: Aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?

S.Z.D: Superstitii nu, dar inainte de a incepe o lucrare ma “alimentez”, adica vad cateva albume de arte ale preferatilor, vizionez cateva din galeriile virtuale favorite ale diversilor pictori, vad albume cu fotografii, pun muzica prefarata, asta pentru a atinge acea stare tensionala necesara creatiei.

Tdv. : Reveniti asupra unui tablou de obicei sau “e gata din prima” cum se spune?

S.Z.D: Sunt o perfectionista si cel mai greu este sa identific momentul cand trebuie sa spun "stop" asta am vrut, aici ma opresc. Deci revin si revin, in scopul topirii imaginii mentale intr-o forma materiala, n-as putea sa zic nciodata cat a durat sa fac o anumita lucrare. De la o zi la ani! Ceea ce insa lucrez “din prima” sunt lucrarile de grafica, felicitarile, artefacturile, acuarele, unde si tehnica impune asta.

Tdv: Credeti ca se poate trai din pictura in Romania?

S.Z.D: Intr-o asa de mare varietate de posibilitati tehnice uneori cei cu posibilitati materiale prefera sa isi procure mai repede o reproducere,de dimensiuni mai mari printata pe canvas, a unui pictor mai mult sau mai putin cunoscut. In acceptia mea, o panza autentica, unde fiecare tusa este vie, este o vibratie a sufletului pictorului, este mult mai valoroasa. Pastrand proportiile e diferenta dintre o scrisoare in plic si un e-mail. Dar cate scrisori mai trimitem?? In epoca actuala poti sa traiesti numai din pictura daca esti un “brand”. Nu e cazul meu, nu traiesc din pictura, dar am un sentiment de implinire ori de cate ori cineva imi cumpara cate o lucrare. Chiar daca sunt atasata de lucrarile mele si am o nuanta de regret cand trebuie sa ma despart de cate una, am avut o mare bucurie cand un cumparator din Germania mi-a trimis un e-mail de multumire si o fotografie din locuinta lui cu o lucrare de a mea. Pe langa partea materiala, care bineinteles nu e de neglijat, ai si o mare satisfactie sufleteasca sa vezi ca cineva se bucura si iti apreciaza munca.

Tdv : Aveti multe expozitii in general? Le pregatiti singur sau sunteti ajutat? Dureaza mult pregatirile?

S.Z.D: Am patru expozitii personale: 1998 si 1999 la muzeul de Arta Rm.Valcea; 2009 iulie - Galeriile de Arta Constantin Iliescu Ramnicu Valcea; 2010 mai - Primaria Urziceni. Si foarte multe de grup in Ramnicu Valcea, Baile Govora, Pitesti, Curtea de Arges, Craiova. Am insa lucrari expuse si pe galerii virtuale din tara si strainatate si cred ca e mai avantajos, daca intr-o expozitie intra cateva sute de vizitatori in total, in cele virtuale, asa cum este “tablouri-de-vis” intra zilnic cam toti atatia. In functie de conjuctura pregatirile pentru expozitii le fac fie in echipa, fie singura. Imediat dupa inchiderea unei expozitii ma simt indemnata sa incep pregatirile pentru urmatoarea.

Tdv: Credeti ca perceptia estetica a momentului este distorsionata de conditiile social economice, omul indepartandu-se de arta?

S.Z.D: Totul este in miscare. Impresionistii erau in epoca niste razvratiti, care apoi au devenit clasici pentru dadaisti, cubisti etc. Panta rei! Acum o instalatie cu un rechin in formol, botezata intr-un anumit mod pompos, devine o opera de arta cumparata cu 7 milioane de lire, cu admiratori si opozanti. Fiecare epoca isi are razvratitii si renegatii ei, care apoi uneori devin clasici pentru generatiile urmatoare. In perioadele de criza se zice ca investitia in arta ar fi una sigura, deci ar trebui sa fim pe val. Intr-o lume globalizata si bazata pe consumism, excluzand operelor marilor pictori, se vand mai usor lucrarile in care ideea e impachetata intr-un minimal ambalaj aristic. Dar exista si un segment, din pacate foarte restrans, de cumparatori care prefera sa-si decoreze locuintele cu o lucrare autentica plina de culoare, a unui pictor mai putin cotat.

TdV: Chiar si la nivelul la care ati ajuns dvs. continuati sa studiati pe principiul ca “invatam toata viata”?

S.Z.D: ”Sa nu-ti fie frica de perfectiune. Niciodata nu o sa o atingi ” spunea Salvador Dal, asa ca: ”Trebuie sa inveti nu pana la batranete, ci pana la moarte” proverb rusesc.

TdV: Ce dicton considerati ca va caracterizeaza?

S.Z.D: Parafrazand celebrul: Cogito, ergo sum! eu spun: Simt si pictez, deci exist!

TdV: Cu ce muzica considerati ca se pot asocia operele dvs?

S.Z.D: Nu m-am gandit, poate cu muzica pe care o ascult in timp cat lucrez, ca instrument cu saxofonul sau pianul. Ascult cu obstinatie Gilberto Astrud, Sting, Pink Floyd, dar si muzica unor clasici Vivaldi, Chopin, Brahms.

Cateva cuvinte de incheiere:

S.Z.D: Vreau sa va multumesc inca o data pentru acest interviu, care ma ancoreaza si mai mult in aceasta miscare a iubitorilor de culoare.

Va felicit pentru modul de organizare al site-ului, pentru diversitatea lucrarilor. Si deoarece este ianuarie, urez tuturor colaboratorilor ai acestui portal, numai bine, un an cu impliniri,iar pictorilor multa inspiratie plastica, multe expozitii si lucrari vandute !

As vrea ca pe aceasta cale sa-i multumesc profesoarei mele Maria Crisan Gaghel, mentor dar si o buna prietena, care m-a sustinut si m-a determinat sa am incredere in destinul meu de pictor!

Acest material se poate prelua partial/integral numai cu mentionarea prin hyperlink a  portalului www.tablouri-de-vis.ro ..

 - martie 2011 -

Distribuie pe: | |