Cu si despre Mihai Ionescu.

click aici si aici pentru a vedea galeria online a lui Mihai Ionescu

Mihai Ionescu, pictor român născut în 1976, în municipiul Alexandria, este un artist, curator și promotor cultural cu o activitate semnificativă în domeniul artei contemporane. Cu o viziune inovatoare, el a definit tema Bionantismului, explorând fuziunea dintre tehnologie, natură și elemente bio-organice într-o estetică distinctă, oferind astfel o nouă direcție în arta vizuală.

Pe lângă activitatea sa artistică, Mihai Ionescu s-a implicat activ în promovarea artei prin organizarea unor expoziții de amploare. Între 2010 și 2018, a realizat patru ediții ale expoziției de grup „Tablouri de Vis” - Parlamentul României, aducând în atenție artiști valoroși și consolidând un spațiu de exprimare pentru arta contemporană. De asemenea, a organizat numeroase expoziții de grup, contribuind la diversificarea peisajului artistic din România.

În 2024, a inaugurat Galeria Tablouri de Vis, prima galerie de artă din lume deschisă non-stop, situată în centrul Bucureștiului, pe Strada Colței 44. Această galerie oferă acces permanent iubitorilor de artă, propunând un nou mod de a interacționa cu creațiile contemporane și eliminând barierele tradiționale impuse de programul de vizitare.

Mihai Ionescu nu s-a limitat doar la promovarea artei, ci și-a folosit influența pentru a sprijini cauze sociale prin campania umanitară online LicitArt, un proiect în care se licitează picturi pentru cauze caritabile.

De asemenea, a fost activ și în domeniul televiziunii, unde a prezentat și produs emisiunea „Zoom Cultural” difuzată pe Național 24 Plus  o platformă dedicată artei și culturii, menită să susțină artiștii și să promoveze evenimentele artistice din România.

Prin această activitate diversă, Mihai Ionescu s-a impus ca un susținător al artei contemporane, reușind să îmbine creația artistică, managementul cultural și acțiunile umanitare într-un mod inovator.

În acest interviu, vom explora parcursul său artistic, provocările întâmpinate și impactul proiectelor sale asupra scenei culturale actuale.

www.tablouri-de-vis.ro: Ce parere aveti despre directia, tendinta actuala in pictura romaneasca dar si in cea mondiala, precum si despre tehnicile de realizare?
Mihai Ionescu: Direcția picturii românești și mondiale reflectă o diversitate de influențe și căutări, ceea ce este firesc într-o perioadă în care arta nu mai are granițe rigide. În România, se observă o creștere a interesului pentru arta conceptuală, pentru noile media și pentru fuziunea dintre tradiție și tehnologie. Totuși, există și artiști care rămân ancorați în stiluri clasice sau în forme de expresie figurative și abstracte, fiecare contribuind la peisajul artistic într-un mod unic.

La nivel mondial, arta merge pe două mari direcții: una este influențată de tehnologie, inteligență artificială, artă digitală și NFT-uri, iar cealaltă revine la tehnici clasice reinterpretate, cu accent pe materialitate, textură și expresivitate. Eu personal consider că viitorul picturii nu este neapărat în digitalizare completă, ci într-o simbioză între tehnică, mesaj și emoție.

În ceea ce privește tehnicile, observ o tendință spre mixarea mediilor – de la pictura în ulei și acrilic combinată cu colaj și materiale neconvenționale, până la experimente cu suprafețe reactive, pigmenți luminescenți și texturi care interacționează cu lumina. În cadrul temei Bionantismului, pe care am definit-o, explorez tocmai această fuziune dintre organic și mecanic, dintre elementele naturale și cele artificiale, într-un mod care păstrează pictura ca un mediu autentic, dar îi adaugă noi dimensiuni.

Cred că esențial este ca arta să își păstreze identitatea, indiferent de tendințe. Un artist trebuie să-și urmeze viziunea, să creeze ceva care să rămână, să aibă un sens în timp. Tehnica este doar un mijloc – ceea ce contează este forța ideii din spatele operei.

TdV: Credeti ca opera unui artist ar trebui sa reflecte neaparat realitatile existentei sale, adica sa fie ancorat in perioada pe care o reprezinta?
I.M.: Arta a fost mereu influențată de realitatea vremurilor în care a fost creată, însă nu consider că un artist este obligat să reflecte în mod direct realitățile existenței sale. Există artiști care își ancorează profund opera în prezent, comentând aspecte sociale, politice sau culturale, dar există și cei care creează lumi independente, explorând concepte atemporale sau dimensiuni imaginare. Ambele abordări sunt valide.

În cazul meu, deși arta mea se naște într-un anumit context, nu mă limitez la o simplă reprezentare a realității contemporane. Prin Bionantism, tema pe care am definit-o, caut să explorez o simbioză între tehnologie și natură, între evoluție și memorie, între trecut și viitor. Aceste idei sunt actuale, dar ele nu se rezumă strict la o perioadă, ci sunt gândite să aibă o relevanță pe termen lung.

Arta este un limbaj universal, iar puterea ei stă tocmai în capacitatea de a transcende timpul și de a genera emoție, indiferent de epoca în care este privită. Un artist trebuie să fie autentic, să creeze dintr-o necesitate interioară, nu doar ca reacție la realitățile momentului. Uneori, tocmai evadarea din realitate, propunerea unei alternative vizuale și conceptuale, poate fi mai valoroasă decât o simplă oglindire a vremurilor.

Tdv: Ce stil considerati ca vi se potriveste cel mai mult?
I.M.: De-a lungul timpului, am experimentat diverse stiluri, dar ceea ce mi se potrivește cel mai bine este abordarea pe care am definit-o prin tema Bionantismului. Nu mă identific strict cu un stil preexistent, pentru că lucrările mele îmbină elemente care nu au fost explorate împreună până acum. Vizual, pot integra influențe din realism, suprarealism sau chiar ilustrație tehnică, dar ceea ce le unește este tema pe care o explorez – fuziunea dintre tehnologie și natură, dintre mecanisme și elemente organice.

Pentru mine, stilul nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care transmit ideea lucrării. Prin Bionantism, încerc să creez o estetică distinctă, care poate fi recognoscibilă prin combinația de forme, simboluri și atmosferă, dar fără să fie limitată la un stil convențional.

Bionantismul este o fuziune între organic și tehnologic, între structuri naturale și mecanisme funcționale. Nu este nici pur figurativ, nici complet abstract – are o componentă narativă, dar nu se limitează la realism. Îmi place să combin tehnici clasice, cum ar fi pictura în ulei, cu idei inovatoare, integrând simboluri, texturi și forme care sugerează o relație între natură și tehnologie.

Mai mult decât un stil, pentru mine este important conceptul. Îmi place să creez compoziții care stimulează imaginația privitorului, care îl provoacă să descopere detalii ascunse și să vadă dincolo de suprafața vizibilă a lucrării. Mă atrage explorarea luminii, a materialității și a interacțiunii dintre elemente mecanice și forme vii.

Așadar, mai mult decât să mă încadrez într-un stil existent, prefer să dezvolt o estetică proprie, care să reflecte viziunea mea asupra artei și a relației dintre trecut, prezent și viitor

Tdv: Care sunt artistii preferati? (romani/straini).
I.M: Întotdeauna am fost atras de artiștii care au reușit să îmbine măiestria tehnică cu o viziune artistică profundă și inovatoare. Printre preferații mei se numără marii maeștri ai artei clasice, cum ar fi Leonardo da Vinci, Rafael și Michelangelo. Mă fascinează nu doar execuția lor impecabilă, ci și modul în care au reușit să redefinească arta și să creeze lucrări care rezistă trecerii timpului.

De asemenea, apreciez artiști care au capturat natura și atmosfera într-un mod excepțional, cum sunt Ivan Șișkin și Ivan Aivazovsky. Îmi place felul în care Șișkin surprinde forța și detaliul pădurilor, iar Aivazovsky reușește să redea mișcarea și dramatismul mărilor. Acești artiști au o capacitate incredibilă de a transmite emoție prin compoziții grandioase și detalii meticulos realizate.

În ceea ce privește propria mea viziune artistică, mă inspiră această îmbinare dintre măiestria tehnică și explorarea unor teme noi. Prin Bionantism, tema pe care am definit-o, caut să îmbin elemente organice cu structuri tehnologice într-un mod echilibrat, dar surprinzător. Așa cum artiștii menționați au reușit să aducă inovație în epoca lor, încerc și eu să propun o direcție artistică nouă, care să reflecte atât natura umană, cât și transformările lumii moderne.

Tdv: Care sunt temele preferate de dvs.?
I.M. : Întotdeauna am fost atras de teme care explorează conexiunea dintre natură, tehnologie și dimensiunea simbolică a existenței. Nu mă limitez la o singură temă fixă, ci prefer să combin elemente care, la prima vedere, par incompatibile, dar care creează un dialog vizual și conceptual interesant.

Unul dintre subiectele mele preferate este relația dintre viață și mecanism, dintre elementele organice și cele artificiale. Prin Bionantism, tema pe care am definit-o, explorez modul în care natura și tehnologia pot coexista într-o armonie subtilă, fără a intra în conflict. Îmi place să creez compoziții în care plantele se împletesc cu structuri mecanice, unde rotițele de ceas nu sunt simple mecanisme, ci devin parte dintr-un ecosistem artistic.

O altă temă recurentă în lucrările mele este timpul – nu doar ca o entitate măsurabilă, ci ca o prezență vizuală, ca o forță care modelează și transformă realitatea. Acest concept apare adesea în lucrările mele sub forma mecanismelor de ceas integrate în naturi statice sau în peisaje onirice, unde realitatea și fantezia se contopesc.

Îmi plac și reinterpretările mitologiei și ale simbolurilor. Nu mă raportez la ele într-un mod tradițional, ci le aduc într-un context nou, adesea tehnologic sau reinterpretat prin prisma noii realități vizuale pe care o propun. De exemplu, îmi place să creez personaje inspirate din legende, dar într-un cadru în care misticul și mecanicul coexistă, într-o atmosferă atemporală.

În general, temele mele preferate sunt cele care oferă o libertate de interpretare și care provoacă privitorul să descopere noi semnificații de fiecare dată când privește lucrarea.

Tdv: De unde va inspirati de obicei pentru lucrarile dvs? Calatoriti, mergeti in natura?
I.M. : Inspirația vine din mai multe direcții, iar pentru mine este un proces continuu, nu ceva limitat la un moment anume. Îmi place să observ lumea din jur, să analizez detaliile pe care alții poate nu le remarcă și să le transform în compoziții care îmbină realitatea cu imaginația.

Călătoriile sunt, fără îndoială, o sursă importantă de inspirație. Îmi place să descopăr locuri noi, să explorez arhitectura veche, peisajele naturale sau chiar orașele industriale, fiecare având o energie aparte. Uneori, ruinele sau structurile abandonate mă inspiră la fel de mult ca un peisaj natural, pentru că văd în ele o combinație de timp, memorie și transformare.

Mă atrage, de asemenea, natura, dar nu într-un mod tradițional. Îmi place să o privesc dintr-o perspectivă artistică, să observ cum lumina interacționează cu texturile, cum formele organice pot fi reinterpretate și combinate cu elemente tehnologice. Tocmai această simbioză dintre natural și mecanic este ceea ce definesc prin Bionantism, tema pe care am conturat-o în lucrările mele.

O altă sursă de inspirație este istoria artei și maeștrii clasici. Studiind lucrările lui Da Vinci, Rafael sau Michelangelo, înțeleg nu doar tehnica lor impecabilă, ci și profunzimea conceptelor din spatele fiecărei compoziții. De asemenea, artiști precum Șișkin și Aivazovsky mă inspiră prin modul în care reușesc să transmită atmosferă și emoție prin detalii minuțios lucrate.

În final, cred că inspirația nu vine doar din ceea ce vezi, ci și din ceea ce simți. Orice experiență, orice moment poate deveni punct de plecare pentru o lucrare, atâta timp cât ai curiozitatea și deschiderea de a o transforma în artă.

TdV: Aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?
I.M.: Nu am superstiții în sensul clasic al cuvântului, dar am anumite tabieturi care mă ajută să intru în starea potrivită pentru a picta. Procesul de creație este unul foarte personal, iar pentru mine este important să am un mediu bine structurat, dar în același timp liber, unde să mă pot concentra fără distrageri.

De obicei, înainte de a începe să pictez, îmi iau câteva momente să analizez lucrarea, chiar dacă este încă doar o idee. Îmi place să vizualizez în minte compoziția, să-mi imaginez cum se vor îmbina elementele, unde va fi lumina, cum se vor echilibra mecanismele și formele organice. Uneori, chiar fac schițe rapide sau note despre simbolurile pe care vreau să le introduc.

Un alt tabiet este muzica. În funcție de starea lucrării și de energia pe care vreau să o transmit, pot asculta muzică ambientală, simfonică sau chiar sunete ale naturii. Muzica mă ajută să mă deconectez de la exterior și să mă concentrez doar pe tablou.

În ceea ce privește partea fizică a procesului, sunt foarte atent la pensulele și culorile pe care le folosesc. Îmi place să lucrez cu pensule de calitate, să amestec culorile manual și să experimentez cu straturi de textură. De multe ori, încep cu zonele de lumină și umbră, lăsând detaliile mai fine pentru final.

Un alt aspect important este lumina în care pictez. Prefer să lucrez cu lumină naturală ori de câte ori este posibil, pentru că mă ajută să percep mai bine tonurile și să păstrez claritatea detaliilor.

În concluzie, nu am superstiții, dar am obiceiuri care mă ajută să mă conectez la procesul de creație. Fiecare tablou este o călătorie și fiecare are ritmul său – iar aceste tabieturi sunt felul meu de a mă asigura că fiecare lucrare primește atenția și energia potrivită.

Tdv. : Reveniti asupra unui tablou de obicei sau “e gata din prima” cum se spune?
I.M.: Depinde foarte mult de tablou și de ceea ce vreau să transmit prin el. Uneori, lucrarea prinde forma dorită din prima, alteori simt nevoia să revin și să ajustez detalii care îmi par incomplete sau care nu transmit exact energia pe care o caut.

Pentru mine, un tablou nu este doar o imagine, ci un proces de construcție în care fiecare strat contează. Îmi place să lucrez în straturi succesive, să las culorile să se așeze, să observ cum reacționează lumina asupra suprafeței și să analizez dacă elementele compoziționale funcționează împreună. Uneori, chiar iau o pauză de câteva zile și revin cu o privire proaspătă – atunci pot vedea mai clar ce trebuie ajustat.

În cazul lucrărilor din tema Bionantismului, unde combin elemente organice cu mecanisme și structuri tehnice, echilibrul este esențial. Dacă un detaliu pare forțat sau dacă nu există o armonie între forme, nu mă grăbesc să declar lucrarea finalizată.

Totuși, sunt momente când un tablou este gata exact așa cum l-am conceput din prima și nu simt nevoia să intervin ulterior. Este vorba despre acel sentiment că totul este la locul lui, că lucrarea „respiră” și își spune povestea exact cum trebuie.

În concluzie, fiecare tablou are ritmul său. Unele sunt gata din prima, altele necesită timp și reveniri, dar toate fac parte dintr-un proces artistic în care echilibrul dintre intuiție și tehnică este esențial.

Tdv: Credeti ca se poate trai din pictura in Romania?
I.M.: Se poate trăi din pictură în România, dar nu este ușor și cu siguranță nu este un drum liniar. Depinde foarte mult de artist, de stilul său, de cât de bine reușește să își promoveze lucrările și de conexiunile pe care și le construiește în lumea artei.

În România, piața de artă este mai restrânsă decât în alte țări, iar colecționarii nu sunt atât de numeroși. Totuși, există artiști care reușesc să trăiască exclusiv din pictură, fie prin vânzări directe, fie prin colaborări cu galerii, comenzi private sau participări la expoziții internaționale. Unii aleg să își diversifice activitatea, implicându-se în proiecte de design, ilustrație, muralism sau chiar predare.

Un aspect important este faptul că, în era digitală, artiștii nu mai sunt limitați de granițele unei țări. Internetul permite expunerea internațională, iar platformele online de artă, social media și târgurile internaționale oferă oportunități care înainte nu existau. Dacă un artist reușește să-și creeze o identitate artistică puternică și să își facă lucrările vizibile, șansele de a trăi din artă cresc considerabil.

Eu am ales să nu mă bazez doar pe vânzarea lucrărilor, ci să îmi creez propriul sistem de promovare, să organizez expoziții, să definesc o direcție artistică prin tema Bionantismului și să creez oportunități noi, cum ar fi Galeria Tablouri de Vis, prima galerie din lume deschisă non-stop. Acest tip de abordare poate face diferența între a trăi din pictură și a rămâne într-un cerc restrâns.

În concluzie, da, se poate trăi din pictură în România, dar nu prin așteptare pasivă, ci printr-o combinație de talent, strategie și adaptare la piața de artă.

Tdv : Aveti multe expozitii in general? Le pregatiti singur sau sunteti ajutat? Dureaza mult pregatirile? Unde se gasesc tablourile dvs.?
I.M.: De-a lungul timpului, am organizat și participat la numeroase expoziții, atât individuale, cât și de grup. Unele au fost evenimente de mare anvergură, cum au fost cele patru ediții ale expoziției „Tablouri de Vis” din Parlamentul României, iar altele au fost expoziții tematice sau colaborări cu diferiți artiști și galerii.

Pregătirea unei expoziții este un proces complex, care necesită timp și atenție la detalii. Depinde foarte mult de amploarea evenimentului – uneori, am organizat expoziții singur, alteori am avut ajutor, fie din partea unei echipe, fie din partea galeriei unde expuneam. Sunt multe aspecte de luat în considerare: selecția lucrărilor, organizarea spațiului, iluminarea, materialele promoționale și interacțiunea cu presa și publicul.

În 2024, am inaugurat Galeria Tablouri de Vis, prima galerie de artă din lume deschisă non-stop, unde se pot găsi lucrările mele în permanență. Pe lângă această galerie, unele dintre tablourile mele se află în colecții private din România și din străinătate, iar altele sunt expuse ocazional în diverse expoziții temporare.

În general, îmi place să fiu implicat direct în organizarea expozițiilor mele, pentru că astfel mă asigur că fiecare detaliu reflectă viziunea artistică pe care vreau să o transmit. Orice expoziție este un moment important, nu doar pentru prezentarea lucrărilor, ci și pentru interacțiunea cu publicul, schimbul de idei și crearea unor noi oportunități.

Tdv: Credeti ca perceptia estetica a momentului este distorsionata de conditiile social economice, omul indepartandu-se de arta?
I.M.: Percepția estetică a momentului este, fără îndoială, influențată de contextul social și economic. În perioadele de instabilitate, preocupările imediate ale oamenilor tind să fie altele, iar arta poate părea un lux sau ceva secundar. Totuși, istoria ne arată că, indiferent de epocă, arta nu dispare – dimpotrivă, se adaptează și găsește noi forme prin care să comunice și să rămână relevantă.

Astăzi, tehnologia a transformat modul în care oamenii interacționează cu arta. Pe de o parte, accesul la artă este mai ușor ca niciodată – galeriile virtuale, social media și platformele online fac ca lucrările să ajungă la un public mai larg. Pe de altă parte, această expunere rapidă și superficială poate diminua impactul unei opere, mai ales în comparație cu experiența directă dintr-o galerie sau un muzeu.

În ceea ce mă privește, prin Bionantism, tema pe care am definit-o, explorez tocmai această relație dintre tehnologie și natură, dintre elementele mecanice și cele organice. Într-o lume în care realitatea vizuală este fragmentată și rapid consumată, consider că pictura încă are puterea de a opri privitorul în loc, de a-l face să descopere și să reflecteze.

Arta rămâne o necesitate, chiar dacă uneori oamenii se îndepărtează temporar de ea. Indiferent de condițiile sociale, există mereu un moment în care arta redevine relevantă, oferind o perspectivă, o emoție sau o conexiune care altfel ar lipsi.

TdV: Cateva cuvinte de incheiere?

I.M.: Pentru mine, arta nu este doar un proces de creație, ci o formă de comunicare care merge dincolo de cuvinte. Prin fiecare lucrare, încerc să ofer privitorului o experiență, o provocare vizuală, un moment de reflecție.

Bionantismul, tema pe care am definit-o, este felul meu de a explora echilibrul dintre tehnologie și natură, dintre mecanisme și viață, dintre trecut și viitor. Prin această viziune, vreau să arăt că arta poate crea punți între lumi aparent opuse și că imaginația nu are limite.

Cred că „cultura reprezintă moneda de schimb cea mai importantă a unei civilizații”. O societate evoluează prin ideile și valorile pe care le cultivă, iar arta este unul dintre cele mai puternice mijloace prin care putem înțelege lumea și ne putem exprima.

Îndemn pe toată lumea să fie deschisă către cultură, să caute arta în toate formele ei și să nu uite că, dincolo de orice progres tehnologic sau material, ceea ce rămâne și definește o civilizație este ceea ce creează din punct de vedere cultural.

 -ianuarie 2010 - update  ianuarie 2025
 

Distribuie pe: | |