Mai aproape!....cu si despre Mariana Oros

click aici pentru a vedea galeria online a Marianei Oros

 Nascuta intr-o zi de Mai “ cu floare si soare”, in data de 30 anul 1969, in orasul Beius - (in maghiara Belenyes, colocvial Bins), care pana la inceputul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de BINS, fiind si cea mai populara denumire; dar continua sa fie numit asa in graiul oamenilor si inca in prezent si este unul dintre cele mai vechi orase ale judetului Bihor, actualmente este municipiu si este situat in estul judetului Bihor in depresiunea cu acelasi nume, la poalele Muntilor Apuseni, in splendoarea si frumusetea lor care te imbie spre inspiratia de a creea, spre arta oricare ar fi aceea: pictura, muzica, sculptura, olarit; si care se contopesc una in cealalta, deoarece taranul roman este simbolul artei in care se regaseste prin ceea ce a mostenit din vatra parinteasca sau har de la D-zeu. Uite ceva din istorie se “leaga” de familia mea de artisti: prin 1600, Mihai Viteazul in drum spre Viena a petrecut o noapte in Beius, se zice ca acea noapte a petrecut-o chiar in cladirea unde de ani buni, locuieste inca mama mea, iar acele locuri iti transmit fara sa vrei nostalgii si setea de creeativitate. Eu care fac parte dintr-o familie cu 5 fete, fiind a treia fiica, mi s-a spus ca am fost un copil foarte timid si cuminte, ca mai tarziu sa fiu contariul: o adolescenta rebela si nonconformista; mi s-a insulfat arta de cand eram copil, caci prin casa peste tot, era tot arsenalul pentru a concepe arta: pensule, sabloane, culori, creioane – intr-un cuvant “o casa pentru artisti”, tatal meu era zugrav, dar clientii lui il considerau un adevarat artist, concepea sabloane care mai tarziu le folosea pentru aplicarea lor pe pereti, desenul fiind conceput si folosit in mai multe nuante de culori, ca sa nu mai spun de liniatura plastica aplicata pe tavane si pereti - o adevarata arta! Si regret ca el nu a apucat sa isi puna in valoare talentul sau! La conceperea sabloanelor sau la unele restaurari o lua cu el pe sora mea mai mare ( actualmente Elena Bissinger), dar cateodata si involuntar am participat si eu impreuna cu ei la anumite lucrari: fiind mai mica spalam doar pensulele, admiram lucrarile cu flori facute de sora mea si nici nu imi inchipuiam atunci ca voi ajunge si eu artist. In liceu am avut un profesor de desen D-nl Marosy care a incercat sa ma indrume spre arta, dar pe cine? Pe mine, adolescenta rebela? Nici vorba! dar mai apoi in ultimul an m-am inscris la SCOALA POPULARA DE ARTA din Oradea, asa se numea pe vremea ceausista. Nu am reusit sa termin nici liceul si nici scoala de arte atunci, caci am avut un accident care m-a tintuit la pat cam 4 ani, dar totusi dupa aceea am terminat liceul si ca sa vezi, mai tarziu, in 2004, fiind in vizita la sora mea, ea pictand mi-a zis: “ uite ia aici pensule, vopsele si panza si fa tot ce iti trece prin cap” ; si influentata de ea am ajuns sa ma inscriu din nou la aceeasi scoala in Oradea, “ SCOALA DE ARTE FRANCISC HUBIC” (asa se numeste actualmente), clasa prof. Florica Dume, scoala pe care am si absolvit-o, avand un bun indrumator langa mine, pe Elena, care mi-a fost si imi este si astazi sora, prietena si nu in ultimul rand un bun mentor in tot ceea ce ma inconjoara, cu alte cuvinte doar ARTA.
As vrea sa precizez in incheierea prezentarii, cateva personalitati regretate ale orasului:
GHEORGHE PITUT – poet si prozator, - nascut in 01.04.1940 la Saliste de Beius
ADRIAN PINTEA - actor de teatru si film - nascut in 09.10.1954 la Beius
IOSIF VULCAN - academician, publicist si scriitor - nascut in 31.03.1841 la Holod


www.tablouri-de-vis.ro: Ce parere aveti despre directia, tendinta actuala in pictura romaneasca dar si in cea mondiala?
Mariana Oros: Tendintele sunt ca niste valuri in ochi mei de artist plastic. De obicei lumea doreste sa-si cumpere tablouri ieftine si frumoase. Tendinta abordata de fiecare artist este deja existenta in acesta aripa a"picturii" si in arta e loc pentru toti.



TdV: Credeti ca opera unui artist ar trebui sa reflecte neaparat realitatile existentei sale, adica sa fie ancorat in perioada pe care o reprezinta?
M.O.: Nu chiar, mergem inainte si credem in noi.




Tdv: Ce stil considerati ca vi se potriveste cel mai mult?
M.O.: Cubismul, dar totusi inca mai caut si poate ca pe mai tarziu... tarziu v-a fi altul.



Tdv: Care sunt artistii preferati? (romani/straini).
M.O.: Il ador pe Pablo Picasso si imi mai plac si sculpturile Constantin Br�ncu?i.

Tdv: Care sunt temele preferate de dvs.?
Pictor: Chiar daca nu imi reusesc cum mi-as dori, florile sunt gingasele teme preferate, dar mai completez cubismul! In general tema reflecta o stare cu simboluri misterioase puse in fata nostra cu o bucurie a expresiei.


Tdv: De unde va inspirati de obicei pentru lucrarile dvs? Calatoriti, aveti modele pentru nuduri, mergeti in natura?
M.O.: Ai nevoie de o experienta de viata pentru a intelege artistii: inspiratiile se ivesc chiar si din "praful de pe toba "sau dintr-o zi de leneveala. Am avut inspiratii si din calatoriile facute in afara tarii, dar pot sa spun ca si vizita la un concert de opera m-a inspirat…dar depinde cat de mult iti poti depasi limitele.



TdV: Aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?
M.O.: Linistea, uneori ambientul unei zile – chiar si bazaitul de albina sau vantul ce ma inconjoara ma ajuta sa pun pe panza tot ce este mai bun din mine: suflet si gratie, ca mai apoi lucrarea sa prinda viata in ochii tuturor celora care le place sa priveasca.


Tdv. : Reveniti asupra unui tablou de obicei sau “e gata din prima” cum se spune?
M.O.: La unele revin pana sunt eu multumita, ca sa fiu sigura ca si privitorul va fi la fel.


Tdv: Credeti ca se poate trai din pictura in Romania?
M.O.: Artistii trebuie sa fie cat mai activi, ne trebuie multe expozitii si galerii in diferite locatii; cu cat un artist este mai cunoscut, zic eu, cu atat sunt mai valoroase lucrarile! Iar sa traiesti din arta? Sigur pentru multi este mai greu; doar daca ar exista o piata de arta, sa fie valorificate la adevarata lor valoare si uite ca totusi aici, la noi, reactia incepe sa fie una pozitiva ceea ce imi da incredere sa continui si poate ca v-a veni si satisfactia financiara, dar si ca rezultat al implinirii ca artist si cu sperantele ca ne facem intelesi - asteptam un trai decent.


Tdv : Aveti multe expozitii in general? Le pregatiti singur sau sunteti ajutat? Dureaza mult pregatirile?
M.O.: Cele de grup sunt cele preferate de mine .


Tdv: Credeti ca perceptia estetica a momentului este distorsionata de conditiile social economice, omul indepartandu-se de arta?
M.O.: Conditiile social economice isi spun cuvantul, dar cu pasi marunti si inceti ne apropiem de conceptul ARTA.


TdV: Chiar si la nivelul la care ati ajuns dvs. continuati sa studiati pe principiul ca “invatam toata viata”?
M.O.: Binenteles! Invatam, indiferent ce dorim sa facem in viata trebuie sa credem in noi, sa invatam din greseli si sa nu regretam.


TdV: Ce dicton considerati ca va caracterizeaza?
M.O.: Sa nu uit de unde am plecat, oriunde voi fi. Fiecare artist isi gaseste o cale de exprimare si de ritm de evolutie, care descopera la un moment dat un sens, o chemare, ceva ce are din radacinile copilariei. Ceea ce simt inseamna ca vreau si voi reusi.

TdV: Cu ce muzica considerati ca se pot asocia operele dvs?
M.O.: Richard Clayderman



Cateva cuvinte de incheiere:
M.O.: Pun suflet in tot ceea ce fac si incerc sa redau si sa transmit prin lucrari, bucuria si sufletul curat din interior spre exterior, ca sa va cuprinda pe voi toti privitorii si cititori! Si cu aceasta ocazie va multumesc mult dumneavoastra, ca mi-ati data aceasta oportunitate, de a reda cateva ganduri despre mine.
 

 - martie 2010
 

Distribuie pe: | |