Vorbe de vorba cu Maria Karalyos

click aici pentru a vedea galeria online a Mariei Karalyos

M-am nascut in Baia de Aries, oraselul "fost " minier de pe valea Ariesului, de care nu ma pot rupe si unde pierd foarte mult timp la propriu incercand sa mentin casa si gradina asa ca in copilaria noastra.
Acum nu mai este mina de aur, s-a inchis. Totul se ecologizeaza, adica se distruge si se acopera cu pamint si gazon. A ramas doar laboratorul unde lucra tata la analiza probelor de minereu. Un loc extraordinar de frumos dar, destul de izolat, asa ca lipsa de informare si de posibilitati de a alege altceva si-a spus cuvantul.
Nu mi-a placut desenul in liceu, mi-au placut matematica si fizica, mi-a placut sa citesc , sa-mi croiesc si sa-mi cos singura diverse lucruri.
Am urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica din Timisoara, pentru ca fratele meu era deja student acolo.
Mult timp mi-am dorit sa devin designer vestimentar, dar niciodata nu am avut curajul sa ma rup de meseria mea si sa fac treaba aceasta in mod serios, deoarece avand familie nu mi-am permis acest lux.
Am facut-o tot la nivel de amator, dar pot sa spun ca mi-a adus satisfactii atat de ordin material cat si moral. Insa invazia de marfuri chinezesti si turcesti m-au facut sa renunt la acest hobby.
Dragostea pentru pictura a venit destul de tarziu, cand fabrica unde lucram s-a inchis, cand mama a devenit copil si eu am devenit mama, cand stresul a ajuns asa de mare incat cred ca a fost nevoie de o supapa pe unde sa refulez.
A venit in urma unei vizite in Italia. Ce mi-a placut la italieni, a fost faptul ca nu aveau inhibitii, daca vroiau sa picteze pictau, daca vroiau sa srie o carte scriau o carte nu se cramponau de ideea ca nu aveau studii sau ca nu mai au 20 de ani.
Si peste tot erau tablouri: in casele unde am fost, pe strada, si sa nu mai vorbesc de muzee care m-au impresionat teribil.
Si cand m-am intors am stiut ca vreau sa pictez!
Si unul din tablourile de inceput l-am dus intr-o consignatie in Cluj si s-a vandut.
Si apoi am ajuns la Asociatia pictorilor amatori din Cluj si le-am aratat ce am lucrat si m-au primit in asociatie.
Pe urma prietena mea din Bucuresti mi-a comandat niste tablouri si mi-a spus ca ea crede in mine si vrea sa investeasca in tablourile mele.
Tin sa-i multumesc fiindca lucrul acesta a fost esential, increderea ei a fost un stimulent.
Apoi faptul ca stiu sa folosesc internetul m-a ajutat, deoarece iar a intervenit handicapul cu orasele mici unde lipsa de posibilitati e mare. Cam asa sun ape scurt povestea mea…

Tablouri-de-Vis: Ce parere aveti despre directia, tendinta actuala in pictura romaneasca dar si in cea mondiala?

Maria Karalyos: E o tendinta de a folosi tehnici moderne, mixed media, arta digitala. Poate ca si ambientul in care traim impune acest lucru, stilul de amenajare a locuintelor...

Tdv: Credeti ca opera unui artist ar trebui sa reflecte neaparat realitatile existentei sale, adica sa fie ancorat in perioada pe care o reprezinta?

M.K.: Cred ca fiecare artist are anumite creatii care reprezinta o parte a existentei lui, dar piata sau clientul au un mare cuvant de spus in opera multora.

Tdv: Ce stil considerati ca vi se potriveste cel mai mult?

M.K.: Nu am ajuns sa am un stil recognoscibil si asta ma afecteaza putin. Asta mi-as dori. Dar mi se pare ca am pierdut atata timp cand nu am pictat incat acum as vrea sa incerc de toate. Cred ca stilul realist ma caracterizeaza.

Tdv: Care sunt artistii preferati? (romani/straini).

M.K.: Pictorii rusi. Dar imi place si Thierry Ona. Imi place si David Croitor si Elena Oleniuc.

Tdv: Care sunt temele preferate de dvs.?

M.K.: Imi plac rodiile, florile de physalis si macii, imi place singuratatea si marea si-mi plac si dealurile de acasa.

Tdv: De unde va inspirati de obicei pentru lucrarile dvs? Calatoriti, aveti modele pentru nuduri, mergeti in natura?

M.K.: Ma inspir si din natura, dar nu lucrez decat in casa, poate e mai usor sa ma ajut de fotografii, ma inspir din diferite imagini cu care ma identific ca traire in momentul respectiv, din ganduri, din impresii de moment.

Tdv: Aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?

M.K.: Nu. Toata viata m-am ferit de aceste lucruri


Tdv: Reveniti asupra unui tablou de obicei sau “e gata din prima” cum se spune?

M.K.: Da. De cele mai multe ori. Totdeauna as dori sa fi pictat mai bine. Si de multe ori si tehnica o cere. Unele culori trebuie lasate sa se usuce si tot asa…

Tdv: Credeti ca se poate trai din pictura in Romania

M.K.: Cred ca nu suficient de bine. Unii traiesc. Eu nu traiesc din pictura si asta ma afecteaza ca artist pentru ca nu-mi pot dedica tot timpul picturii, nu-mi pot permite sa ma perfectionez ca artist sa fac studii in acest sens, pentru ca facand o facultate la buget la a doua ar trebui sa-mi platesc studiile si naveta la Cluj.

Tdv: Aveti multe expozitii in general? Le pregatiti singur sau sunteti ajutat? Dureaza mult pregatirile?

M.K.: Am avut o singura expozitie personala la Casa Ratiu din Turda si am participat la cateva expozitii de grup cu AAP din Cluj. Tot cu ei am fost si in tabara de pictura de la Paralia Katerini.

Tdv: Credeti ca perceptia estetica a momentului este distorsionata de conditiile social economice, omul indepartandu-se de arta?

M.K.: Da, o parte dintre oameni sunt obligati sa se indeparteze de arta. Unii dintre clientii mei erau profesori care nu si-au mai permis sa cumpere tablouri. Altii nu au fost obisnuiti, educati sa se apropie de arta.

Tdv: Chiar si la nivelul la care ati ajuns dvs. continuati sa studiati pe principiul ca “invatam toata viata”?

M.K.: Eu nu am ajuns la un nivel la care nu mai am ce studia. Eu regret ca in 24 de ore nu intra inca pe atatea sa pot face cate mi-as dori sa fac. As mai avea multe de invatat si nu numai in domeniul picturii.

TdV: Ce dicton considerati ca va caracterizeaza?

M.K.: Consider ca fiecare lucru ar trebui facut la timpul potrivit. Dar care este acel timp?

Tdv: Cu ce muzica considerati ca se pot asocia operele dvs?

M.K.: Unele cu melodia lui Kati Kovacs, Elfutok si nu numai, altele cu muzica lui Richard Clayderman.

Tdv: Cateva cuvinte de incheiere...

M.K.: Inca o data va multumesc pentru posibilitate de a expune tablourile pe acest site. Si imi doresc ca ele sa fie apreciate de cat mai multa lume.

 -septembrie 2010-

Distribuie pe: | |