Ganduri vorbite cu Eduard Sandu.

click aici pentru a vedea galeria online a lui Eduard Sandu

 Asa cum chiar el povesteste, Eduard Sandu s-a nascut pe 10 iulie 1967 la Bacau,dar traieste de o viata si locuieste in Tecuci, unde a terminat si liceul in 1985; industrial pe atunci, ”Spiru Haret” mai nou.

“Mi-a placut de mic sa desenez, sa vad culorile si formele in felul meu si sa incerc mereu sa ma joc cu ele” povesteste artistul. Date fiind conditiile de atunci, nu a reusit sa ajunga sa urmeze studii de specialitate, desi i-ar fi placut foarte tare si chiar s-a straduit cumva, la virsta aceea sa reuseasca. A dat la Facultatea de Arta din Iasi si picat cu brio (erau 4 locuri si 200 de candidati, toti cu liceul de arta....”nu e o scuza, dar chiar trebuia sa fi fost un geniu sa-ti faci loc” – se amuza acum artistul”).

In armata s-a facut remarcat tot in domeniul cultural sa zicem si a activat tot ca pictor. A fost o perioada romantica....soldatul-pictor....

Dupa revolutie s-a decis sa incerce sa traiasca din pictura, asa cum se va putea. Au fost si perioade mai bune si au fost si perioade mai rele...

“Am pictat mult, dar cantonat in zona peisajului, uneori a portretului sau naturii statice. De fapt tot cam aici sunt si acum ca tematica principala, desi am evoluat in aceasta perioada destul de mult.” – se destainuie artistul.

Mai departe interviul decurge in mod cat se poate de natural:

www.tablouri-de-vis.ro: Ce parere aveti despre directia, tendinta actuala in pictura romaneasca dar si in cea mondiala?

Eduard Sandu: E greu sa-mi pot spune o parere foarte relevanta despre o tematica atit de complexa si vasta. Sunt tendinte care-mi plac, altele pe care le privesc cu surprindere sau retinere....Evident tine de sistemul de valori al fiecaruia din cei care ar trebui sa raspunda la aceasta intrebare. Totusi pledez pentru moderatie, pentru arta dedicata frumosului si privitorului. Estetica grotescului, a exhibarii trairilor extreme nu ma atrage prea tare...

TdV: Credeti ca opera unui artist ar trebui sa reflecte neaparat realitatile existentei sale, adica sa fie ancorat in perioada pe care o reprezinta?

E.S. : Evident ca da! Altfel cum sa te poti exprima, decit prin ceea ce traiesti, simti, gandesti? Fie ca reflectare a realitatii, fie ca meditatie asupra ei, poate chiar ca negare si refugiere in alte zone, dar toate pornesc de la realitatea imediata.

Tdv: Ce stil considerati ca vi se potriveste cel mai mult?

E.S. : Imi place impresionismul, dar si anumite curente contemporane. In momentul de fata coexista mai toate marile curente artistice, iar delimitarile au devenit oarecum desuete.

Tdv: Care sunt artistii preferati? (romani/straini).

E.S. : Impresionistii (van Gogh, Monet, Pissaro, Turner,etc), maestrii olandezi si flamanzi - Rembrand e preferatul meu….sunt multi si e normal sa fie asa, sa-mi placa operele unor mari maestri. Dintre artistii romani, iarasi am o multime de favoriti, incepind cu Aman,Grigorescu, Andreescu, Luchian, Petrascu, Baba si multi altii…nu vreau sa fac o lista foarte lunga aici.

Tdv: Care sunt temele preferate de dvs.?

E.S. : Dupa cum se observa in ceea ce lucrez – peisajul, natura statica, portretul, nudurile…Si mai ales imi place sa incerc sa redau o atmosfera specifica, un felling anume, in masura in care reusesc.

Tdv: De unde va inspirati de obicei pentru lucrarile dvs? Calatoriti, aveti modele pentru nuduri, mergeti in natura?

E.S. : Inspiratia poate veni din tot felul de directii....vazind ceva interesant, citind sau imaginind, surprinzind cu aparatul foto un peisaj frumos. Merg in natura destul de mult, desi recunosc faptul ca nu-mi iau sculele sa lucrez� acolo,”en plain air” – cu toate ca mi-ar face mare placere. Facilitatile moderne insa m-au impins in directia mai facila a fotografiei, asa ca...ma impregnez vizual si spiritual cu ceea ce vad, apoi prelucrez, imbin imaginea cu ceea ce am simtit...si.... Evident ca imaginatia are rolul ei in a interpreta si transpune realitatea pe panza. Am si modele, mai ales la natura statica si nuduri.

TdV: Aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?

E.S. : Am destul de multe ciudatenii, ca orice om probabil! Involuntar se creaza anumite reflexe, conditionari autoimpuse care pot deveni uneori manii, sau devin obisnuinta si incep sa te caracterizeze, sa-ti particularizeze modul de abordare a unei lucrari.

Tdv. : Reveniti asupra unui tablou de obicei sau “e gata din prima” cum se spune?

E.S. : Ma straduiesc mereu sa-l reusesc”din prima”, sa-l lucrez la cald,”pe ud” cum se spune, dar mai sint nevoit sa si revin de multe ori.

Tdv: Credeti ca se poate trai din pictura in Romania?

E.S. : Se poate trai si din nimic, dupa cum se observa in Romanica noastra! Sigur ca se poate trai si din pictura!

CUM? – asta e alta intrebare si depinde de fiecare ce standarde de viata are. Cunosc artisti care traiesc foarte bine si confortabil din pictura, altii doar vietuiesc sau supravietuiesc si mai e o categorie a celor care se lamenteaza mereu, ca artistul nu e apreciat si inteles (acestia din urma nu prea traiesc bine din pictura).

Tdv : Aveti multe expozitii in general? Le pregatiti singur sau sunteti ajutat? Dureaza mult pregatirile?

E.S.: Nu am avut expozitii prea multe pana acum, iar cind am avut am fost ajutat de prieteni tot artisti si bineinteles ca a trebuit sa muncesc foarte mult si sa ma straduiesc si eu. Incepind cu lucrarile in sine si terminind cu etapele de pregatire pentru expunere a lor, e o munca destul de complexa si istovitoare, atit material cit si emotional.

E o datorie de onoare pentru mine sa pomenesc ca la expozitia personala pe care am avut-o la Tecuci, anul acesta (2009-n.r.), am fost sprijinit material si moral de marea soprana Angela Gheorghiu, care a facut efortul special de a fi prezenta la vernisaj, transformind momentul intr-un mare eveniment pentru mine si tot orasul nostru. Sunt mandru ca in colectia personala a doamnei Angela Gheorghiu se gasesc si lucrari semnate Eduard Sandu, cumparate de-a lungul a trei ani, de cind m-a descoperit si ma apreciaza; sunt onorat de prietenia acestei mari artiste!

Tdv: Credeti ca perceptia estetica a momentului este distorsionata de conditiile social economice, omul indepartandu-se de arta?

E.S. : Orice este influentat de contextul in care se desfasoara, e firesc ca si felul in care oamenii isi aloca resurse de timp si disponibilitate spre arta sa fie determinat de ritmul vietii lor, de problemele cotidiene. Am auzit si opinia ca in vremurile grele oamenii au tendinta de reapropiere de frumos, de refugiere in arta si sper din tot sufletul sa aiba dreptate cei care sustin asta!

TdV: Chiar si la nivelul la care ati ajuns dvs. continuati sa studiati pe principiul ca “invatam toata viata”?

E.S.:Intrebarea trebuie un pic modificata. Eu nu consider ca sint la un nivel de la care sa pot privi in jos sau in urma cu aroganta. Mereu invat, in fiecare zi si cu fiecare prilej ce mi se ofera. Cine le stie deja pe toate si nu mai are ce invata....inseamna ca e deja mort si nu a aflat inca!

TdV: Ce dicton considerati ca va caracterizeaza?

E.S.: Nu e un dicton, e titlul unui film:”As good as it gets” – sau altfel spus Atat de bine pe cat se poate....Am motivele mele pentru care mi se pare potrivit ca motto in viata!

TdV: Cu ce muzica considerati ca se pot asocia operele dvs?

Faptul ca eu ascult mult rock, jazz, blues in timp ce lucrez ar putea sa asocieze genul asta de muzica unora din lucrari. Mi-ar placea sa transpara din ceea ce am facut si senzatia placuta, emotia transmisa de muzica din ambianta atelierului meu. Am si lucrari care cred ca ar fi ilustrate mai bine de muzica ambientala sau ...cine mai stie?!Nu m-am gandit foarte mult la acest aspect...

Cateva cuvinte de incheiere:

E.S.: Dupa toate cele spuse mai sus, simt ca ar fi fost mult mai multe de pomenit. Faptul ca exista oameni, artisti carora le sunt recunoscator pentru prietenia lor, pentru felul in care m-au influentat si incurajat, eu fiind totusi un pictor amator, fara studii de specialitate, dar avind o mare pasiune pentru a picta si a invata mereu sa fac asta cat mai bine.

Imi doresc ca lumea sa aiba deschiderea si receptivitatea necesara in aprecierea muncii oricarui artist – din aceasta interactuiune am putea avea de castigat cu totii. Pana acum am avut sansa sa intalnesc persoane deosebite, artisti care sint si amabili si corecti si cu atitudine foarte pozitiva, cand critica sau apreciaza ceea ce fac. Sinceritatea mi se pare esentiala, in lumea atat de cuprinsa de histrionism a zilelor noastre. Si in ceea ce pictez eu si in felul cum este receptata munca mea de catre ceilalti.

Avand in vedere ca se apropie Craciunul, ca e o perioada frumoasa, de sarbatori si de bucurie sufleteasca pentru toata lumea, mi-as dori ca la spiritul sarbatorilor de care sint cuprinsi cei care vor citi acest interviu sa se adauge si placerea de a privi lucrarile de pe site-ul dumeavoastra – ale tuturor artistilor care expun, fiindca fiecare dintre noi a pus suflet si munca pentru a crea ceea ce vizitatorii pot admira aici. Sarbatori fericite si La Multi Ani!

Acest material se poate prelua partial/integral numai cu mentionarea prin hyperlink a portalului www.tablouri-de-vis.ro .

 - decembrie 2009 -

Distribuie pe: | |