Dan Scurtu - DESPRE ARTA SI ARTISTI

click aici pentru a vedea galeria online a lui Dan Scurtu





M-am nascut in Craiova in anul 1977. Inca dinainte de a invata bine sa vorbesc si sa scriu, desenul a fost singura cale prin care m-am putut autodisciplina. Desenele si picturile in acuarela ale dinozaurilor din Atlasul Zoologic si reproducerile in acuarela dupa pictori impresionisti m-au pregatit pentru adevarata provocare a acelor vremuri, participarea la concursuri de desene pe asfalt. Mi-am continuat “studiile” cu succes timp de cativa ani la Casa Pionierilor din Craiova, unde am petrecut foarte mult timp desenandu-l pe Costica, scheletul atelierului, precum si diversele vase, sticle si oale sparte din jurul lui. Conditia precara a artistului in acele vremuri a fost motivul pentru care am fost indrumat mai departe pe alte cai, care au fost pentru mine ca un exil intr-o lume ostila si mereu straina. Poate acesta este si motivul pentru care m-am refugiat intr-o multitudine de hobbyuri care mi-au usurat drumul in viata. Aveam nevoie de modalitati pentru a-mi consuma energia, capacitatile creatoare si pentru a-mi umple golul din suflet lasat de studiul economiei sau al matematicii. Insa niciuna dintre pasiunile mele, nici macar sporturile extreme pe care le-am practicat o vreme, nu mi-a oferit o provocare de nivelul celei lansate de pictura veche flamanda si de pictura clasica in general. Intalnirea cu aceasta lume este momentul in care viata mea a devenit mai frumoasa si a capatat un nou sens. In paralel, am continuat studiile muzicale si sportul, doua dintre cele mai vechi pasiuni ale mele, dar la un nivel putin mai relaxat, prioritatea mea ramanand� pictura.


www.tablouri-de-vis.ro: Ce parere aveti despre directia, tendinta actuala in pictura romaneasca dar si in cea mondiala?
Dan Scurtu: Pentru mine sfarsitul secolului XIX a insemnat si sfarsitul acestei arte. S-a pierdut linia traditiei, s-au pierdut tehnici, a pierit respectul pentru mestesug. La fel ca si in muzica, se “fabrica” arta in serie. Creatia artistica este menita sa satisfaca imediat, fara consecinte si fara batai de cap. Am foarte mult respect pentru acei cativa foarte putini pictori contemporani care, chiar daca nu mai picteaza in vechea maniera, au pastrat aceeasi atitudine de respect fata de opera de arta pe care o aveau si batranii maestri. Cu riscul de a fi acuzat de conservatorism, raman radical in a ma detasa total de tendintele actuale.

TdV: Credeti ca opera unui artist ar trebui sa reflecte neaparat realitatile existentei sale, adica sa fie ancorata in perioada pe care o reprezinta?
D.S.: Este doar o intamplare a destinului faptul ca ne-am nascut in acest secol. Oare aceasta intamplare trebuie sa ne impuna ce sa ne placa? Si unui artist ce sa creeze?

Tdv: Ce stil considerati ca vi se potriveste cel mai mult?
D.S.: Pictura peisagistica flamada a generatiei de aur din secolului XVII (si inceputul secolului XVIII), precum si continuatorii sai printre care i-as aminti pe J. Constable sau A. Nasmith. Al doilea moment istoric care ma fascineaza ca stil este gruparea americanilor de la Hudson River School de la mijlocul secolului XIX, precum si contemporanii sai rusi, I. Shishkin si I. Aivazovski.

Tdv: Care sunt artistii preferati? (romani/straini).
D.S.: Jacob Van Ruisdael, Salomon Van Ruysdael, Jan Van Goyen, Aert Van Der Neer, Meindert Hobbema, Jan Van de Cappelle, Claude Lorrain, Jaques d’Arthois, Pieter Jans Van Asch, Peter Paul Rubens, Francois Boucher, Hubert Robert, Paul Bril, David Teniers cel Tanar, Jan Van Huysum, Nicolaas Berchem, Jan Both, Roelant Roghman, Jan Wynants, Albert Bierstadt, Asher Brown Durand, F. Edwin Church, Th. Aman…. Am enumerat doar cativa dintre ei.

Tdv: Care sunt temele preferate de dvs.?
D.S.: Natura in toate momentele si ipostazele sale. Daca initial am exclus total factorul uman din cadrul peisajelor, am inceput in ultimii ani sa adaug si elemente ale prezentei omului. Dar un om care traieste in armonie cu natura, unde prezenta sa se integreaza in mod firesc si nu altereaza cu nimic cadrul pur si salbatic al naturii.

Tdv: De unde va inspirati de obicei pentru lucrarile dvs? Calatoriti, aveti modele pentru nuduri, mergeti in natura?
D.S.: Studiile dupa natura combinate cu influenta pictorilor pe care ii studiez prin reproduceri. Din pacate, viata de oras si constrangerile sociale nu imi permit sa ies in natura atat de mult cat as dori, asa ca aparatul de fotografiat a devenit un prieten foarte apropiat.

TdV: Aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?
D.S.: Obsesia pentru perfectiune, de la intinderea panzei pana la ultimul glasiu, a depasit de mult stadiul de tabiet sau superstitie, degenerand intr-un sindrom obsesiv-compulsiv din punctul de vedere al apropiatilor.

Tdv. : Reveniti asupra unui tablou de obicei sau “e gata din prima” cum se spune?
D.S.: Consider pictura in ulei ca fiind adevarata pictura. Motivul principal pentru care se foloseste uleiul ca mediu pentru dizolvarea pigmentilor este transparenta sa. Astfel, doar prin suprapunerea mai multor straturi se pot obtine efecte cromatice deosebite, imposibil de obtinut prin combinarea normala a culorilor in tehnica picturii Alla prima. Totusi, pictura la prima mana este un bun exercitiu, relaxant si amuzant.

Tdv: Credeti ca se poate trai din pictura in Romania?
D.S.: Probabil.

Tdv : Aveti multe expozitii in general? Le pregatiti singur sau sunteti ajutat? Dureaza mult pregatirile?
D.S.: Am inceput sa particip la expozitii doar in ultimii ani si ma consult cu cei apropiati intotdeauna, deoarece dupa mult timp in atelier alaturi de tablouri, simtul obiectiv tinde sa te lase uneori. Avand in vedere lunile de zile necesare pentru finisarea unui tablou, pregatirile pentru prezentarea lor sunt pe masura.

Tdv: Credeti ca perceptia estetica a momentului este distorsionata de conditiile social economice, omul indepartandu-se de arta?
D.S.: Conditiile social-economice nu au nici o vina. Sa ne amintim perioadele mult mai tulburi, uneori chiar teribile, ale secolelor trecute, cand s-au creat totusi marile opere de arta! Vorbind despre ceea ce se intampla in prezent, cred ca totul tine de educatie sau mai bine zis de educatia precara din domeniul artistic, prea mult subordonata comercialului.

TdV: Chiar si la nivelul la care ati ajuns dvs. continuati sa studiati pe principiul ca “invatam toata viata” ?
D.S.: Este singura cale. A fi 100% multumit de ceea ce fac este un orgoliu pe care nu mi-l permit.

TdV: Ce dicton considerati ca va caracterizeaza?
D.S.: Fii tu insuti schimbarea pe care vrei sa o vezi in ceilalti.

TdV: Cu ce muzica considerati ca se pot asocia operele dvs?
D.S.: Muzica preclasica.

Cateva cuvinte de incheiere:
Pictor: Va multumesc pentru acest interviu! M-a facut sa constientizez lucruri despre mine la care nu am avut inca timp sa ma gandesc!
 

Acest material se poate prelua partial/integral numai cu mentionarea prin hyperlink a portalului www.tablouri-de-vis.ro .

- iulie 2011 -

Distribuie pe: | |