Un interviu de suflet.

www.tablouri-de-vis.ro: In loc de introducere!
Anca Bulgaru: As dori pentru inceput sa precizez ca ales sa expun pe tablouri-de-vis.ro dintr-un motiv foarte intemeiat: este singurul site care ofera sanse egale tuturor expozantilor, singurul in care lucrarea (tabloul) prezinta pictorul si nu invers. De regula, cota de piata” a numelui pictorului recomanda tabloul si astfel nu intotdeauna competitia este fair-play.
Tin sa multumesc pentru aceasta oportunitate, dar si pentru faptul ca in calitate de “gazda” buna, stati de vorba cu pictorii despre ei insisi, dandu-le posibilitatea sa se prezinte publicului larg. Va pot spune ca in urma expunerii pe site-ul dvs. am avut placerea sa primesc vizita unei tinere familii de colectionari de arta din Suceava si asta imi da convingerea – odata in plus - ca noua rubrica pe care doriti sa o infiintati, este utila atat pictorilor cat si celor ce ar dori sa-i cunoasca. In acest sens v-as sugera ca si titlu la o asemenea rubrica: De vorba cu pictorii sau ceva care sa atraraga atentia vizitatorului acestui site. E doar o sugestie, in rest va raspund cu placere dar si cu emotie la intrebari.


TdV: Va multumim pentru cuvintele frumoase la adresa noastra. (chiar daca noi am fi dorit mai multe date personale despre persoana sa, trebuie sa multumim utilizatorii care ne-au dat mailuri intrebandu-ne despre dansa intrebari personale, ca este nascuta in anul 1955, in orasul Iasi si are o familie minunata – cu doua fete licentiate -, iar pictura ii ocupa cea mai mare parte a timpului – spre norocul nostru care vom avea privilegiul sa admiram cat mai multe opere minunate ale acestei “desavarsite doamne a culorii” – cum bine o numea un admirator intr-unul din mailurile pe care le-am primit).


TdV: Asadar...
A.B.: De cand ma stiu .. si sunt ceva ani de atunci... visez in culori... la culori.. si nu m-am vindecat nici pana azi. Norocul meu a fost ca m-am nascut in Iasi, oras cu mult potential artistic, oras care a atras si alti visatori in ale artelor plastice si ca unul dintre ei mi-a indrumat primii pasi spre o pasiune greu de dus, dar nobila si frumoasa. Am urmat cursurile Scolii de Arta din Iasi la clasa prof. pictor Ioan Ginju - primul an si la clasa prof. pictor Ghita Leonard ultimii doi ani.
Aceasta a fost o adevarata rampa de lansare pentru multi pictori ieseni. Va pot spune ca unii dintre fostii mei colegi sunt deja consacrati. Eu avand o familie intemeiata, am preferat sa ma opresc la statutul de pictor amator, dar atat cat timpul mi-a permis, am participat la numeroase expozitii colective bucurandu-ma de succes si de premii. Pictura este pentru mine mai mult decat un hobby, este o pasiune si un crez de viata.


TdV: Ce parere aveti despre directia, tendinta actuala in pictura romaneasca dar si in cea mondiala?
A.B.: Raspunsul meu trebuie sa-l luati ca pe o simpla parere. Cred ca arta romaneasca are un formidabil statut, cred ca ne putem mandri ca aici s-au nascut mari artisti, ca legaturile noastre cu arta europeana au fost dintotdeauna strans legate. Mai cred ca este firesc ca arta sa tina pasul cu epoca si sa se modernizeze, dar am impresia deseori ca lucru acesta se face la modul fortat si atunci doar specialistii pot aprecia ce mai este arta si ce este exces de timp liber. Modernismul presupune artisti cu pregatire complexa, artisti cu exprimare complexa... nu mai stiu cine spunea, ca sint artisti care “dimineata pot fi figurativi, la prinz suprarealisti si abstracti seara”. Pentru asta iti trebuie o mare forta de exprimare plastica si asta nu este la indemana oricui, indiferent cat talent ar avea...cred ca mai trebuie si ingredientul GENIU.
Sunt convinsa ca avem multe talente adevarate care stiu sa tina pasul cu epoca mai ales ca scoala romaneasca de arta are profesori de elita, dar si invatacei foarte talentati. Exista ateliere de creatie artistica, ca si cel coordonat de pictorita Maia Martin, care indruma pasii artistilor din toate domeniile catre arta adevarata, fie ea clasica sau moderna, exista site-uri ca cel pe care il patronati, care promoveaza si incurajeaza creatia artistica, deci suntem pe harta la acest capitol si in multe cazuri exportam arta, dar din pacate cu tot cu artisti.


TdV: Credeti ca opera unui artist ar trebui sa reflecte neaparat realitatile existentei sale, adica sa fie ancorat in perioada pe care o reprezinta?
A.B.: Poate ca da, dar sigur trebuie sa reflecte crezul artistic pe care il are. Cred ca orice tablou, ca doar la tablouri ma pot referi, trebuie sa aiba atmosfera, armonie, sa-ti fie familiar atunci cind il privesti, sa te poti refugia in el ca intr-o oaza de liniste si mai cred ca artistul, fie el amator sau profesionist, trebuie sa-si puna in slujba frumosului toata onestitatea si credinta lui, chiar daca asta este uneori cumplit de greu.


Tdv: Ce stil considerati ca vi se potriveste cel mai mult?
A.B.: In general imi place sa cred ca sunt realista si in viata si in lucrarile mele si tocmai de aceea nu-mi fac iluzii ca pot reprezenta prin tablourile mele un stil anume. Ca orice indragostit de culoare, iubesc impresionismul numai ca visele sunt mai greu de pus in culoare....Incerc sa redau in panzele mele, cu modestele mele puteri, ”frumosul” care ma fascineaza si pe langa care se trece adesea cu pas prea grabit. Cred ca este de datoria mea sa slujesc acest vis alaturi de cei care au aceleasi preocupari, indiferent ca o fac ca amatori sau ca profesionisti consacrati. Site-ul dvs si succesul de care se bucura, arata ca este necesar sa cautam “frumosul” dincolo de stiluri si doctrine artistice ca si publicul si-l doreste.


Tdv: Care sunt artistii preferati? (romani/straini).
A.B.: Marii artisti care au slujit arta si spun asta pentru a-i departaja de cei care s-au slujit de ea. Ii iubesc pe artistii cu adevarat mari care nu s-au sinchisit niciodata de curente, de stiluri sau incadrari...care au trecut prin multe faze de creatie si au creat pentru noi...arta adevarata...Grigorescu, Baba, Lautrec sau Dali, Constable sau Renoir, Hatmanu de la Iasi sau pictorii rusi pe care aproape toti incercam sa-i copiem... si pot sa enumar pana maine...toti ma fascineaza.
Desigur toti cei care iubim culoarea ii iubim intii de toate pe impresionisti, este ca o deformatie profesionala fascinatia asta, poate si pentru ca ei, fiind cu adevarat mari, sau poate tocmai de aceea “stapinesc cu adevarat culoarea”.
Apreciez mult si pictorii actuali care isi gasesc timp sa expuna si pe net, spre incintarea celor care nu au posibilitatea sa le vada expozitiile, fie ca sunt consacrati sau nu, cum ar fi: Eduard Sandu, Doru Deliu, David Croitoru, Ghe. Barbu, Ciprian Stratulat, Andrei Branisteanu, Dorin Lehaci de la Iasi..si sunt atat de multi, incit nu ii pot enumera pe toti.


Tdv: Care sunt temele preferate de dvs.?
A.B.: Natura. Am o dragoste nesfirsita pentru peisaj, pentru transparenta, forta si vigoarea acestuia si caut de 40 de ani - o viata de om - o forma de exprimare cat mai sugestiva ca sa-l redau in panzele mele.De fiecare data cand incep o lucrare cred ca am gasit aceasta forta si de fiecare data ma simt nevoita sa o iau de la inceput cu cautarile. Florile sunt altceva, imi dau un sentiment de nostalgie pe care greu ma hotarasc sa-l pun pe panza, un sentiment care nu este deloc confortabil... pentru ca il port mereu cu mine ...precum melcul isi poarta casa. Pictez rar flori si fac asta de putini ani ..pentru ca trebuie si ceva curaj sa-ti pui sufletul in culoare. Sper ca in vara, cand si lumina imi va permite, sa pot relua ciclul florilor.


Tdv: De unde va inspirati de obicei pentru lucrarile dvs? Calatoriti, aveti modele pentru nuduri, mergeti in natura?
A.B.: Inspiratia vine de oriunde...prinzi o idee, o tema...si lucrezi la acea tema pana nu mai este inspiratie, ci devine chin si atunci o lasi... poate veni dint-o culoare care iti spune ceva la un moment dat si daca stii sa o asculti devine povestea.., alteori te inspira o stare, alteori cand nu am inspiratie recunosc ca incerc sa fac reproduceri dupa cei pe care ii admir si nu mie rusine sa recunosc asta. Mie jena doar cand nu reusesc desi totul este “mura-n gura”cum se spune si imi promit sa ma vindec de astfel de incercari. Este imposibil sa reproduci lucrarile altui pictor, pentru ca la baza lor sta trairea si pasiunea pictorului, dar este si asta un omagiu, o recunoastere a valorii. Sunt placut surprinsa sa vad ca a aparut un tanar care reproduce destul de fidel lucrari de ale mele si asta chiar ma flateaza.
Natura este sursa de inspiratie preferata, dar din pacate, iesirile mele in natura au incetat in urma cu destul de multi ani. Sunt fericita totusi ca acum vine natura la mine prin toate mijloacele astea moderne si prin cei ce ma iubesc si – mi daruiesc imagini din locurile vizitate de ei. Asa a aparut ciclul vaii Prahovei...si multe, multe alte panze dragi mie.


TdV: Aveti tabieturi sau superstitii cand lucrati la un tablou?
A.B.: Incerc sa am lumina buna si este destul de greu intr-o camera de bloc, nu lucrez niciodata daca nu sunt pregatita sufleteste pentru asta. Fara o stare anume nu are rost sa pierd timpul, dar cel mai important este sa nu fiu intrerupta. Astea nu sint tabieturi, sunt mai degraba cerinte minime pentru a-mi desfasura activitatea.


Tdv.: Reveniti asupra unui tablou de obicei sau “e gata din prima” cum se spune?
A.B.: Am tablouri in diferite stadii de finisare. Eu lucrez de moda veche, numai cu ulei si de cele mai multe ori trebuie sa respecti si ce vrea el...sa-l astepti sa se usuce, sau sa-l impiedici sa faca asta. Alteori simt ca trebuie sa ma opresc pentru ca nu gasesc tusa potrvita, sau acel ceva care sa dea viata si sa lege compozitia si astept. Daca nu o fac...stric si ce era bine. Sunt si tablouri pe care vreau sa le fac, dar nu sunt pregatita...si pun doar ebosul pana imi este clar cum sa-l abordez.
Un pictor este ca un dirijor de orchestra: trebuie sa coordoneze armonia ei, astfel incit nici un instrument sa nu faca discordanta. Sa vedeti cum e cand incepe sa “tipe” o culoare intr-un tablou...
Uneori, sunt zile cand lucrarile vin absolut spontan, de la sine, pe acelea nu le las din mana, pana nu sint gata. Nu ai cum sa mai faci retusuri sau completari, pentru ca ce era de ”spus“ s-a “spus”. Lucrarile astea nu le vand, le fac cadou celor dragi, caci simt eu ca ele ma reprezinta asa cum sunt ...fara ”efecte speciale”.


Tdv: Credeti ca se poate trai din pictura in Romania?
A.B.: Nu o sa va dau un raspuns ipocrit si nu o sa va spun ca banii nu au importanta. Consider falsa ideea ca se poate lucra la nesfarsit doar de dragul artei. Comercialul tine de reflexul de supravietuire al fiecaruia dintre noi. Situatia ideala este sa-ti poti cistiga existenta dintr-o munca care iti face placere, mai ales ca actul creatiei nu este posibil daca artistul nu are demnitatea...sa zicem... intraga. Este falsa “vocatia umilintei saraciei” care se atribuie artistilor. Ea le-a fost impusa de ”samsarii de arta“ si mai nou acum, de intermediari, tocmai pentru ca orice creator de arta, are nevoie de continuitate in munca si de aceea trebuie sa si vanda.Am eu un of, dar ca sa revin la intrebare, vreau sa cred ca marii artisti reusesc, dar amatorii nu prea, mai ales daca nu au posibilitatea organizarii de expozitii. Internetul deschide acum noi sanse si pentru amatori si tinerii artisti de azi nici nu realizeaza, poate pentru ca le lipseste termenul de comparatie, ce noroc fantastic au.


Tdv : Aveti multe expozitii in general? Le pregatiti singur sau sunteti ajutat? Dureaza mult pregatirile?
A.B.: Expun permanent tablouri, de mai multi ani, la Galeriile Top Art din Iasi si pot spune ca uneori inca sunt ”colectionata”..., alteori “cumparata”.., chiar daca este criza. Iubitorii de frumos cauta si tablouri semnate de mine si le sunt profund recunoscatoare ca datorita efortului financiar facut de ei, eu pot continua munca mea. Acum ma cauta si vizitatorii site-ului dvs. si lor le sunt la fel de indatorata si ma straduiesc sa nu-i dezamagesc.
V-am spus la inceput, ca am avut, alaturi de colegii mei de la Scoala de Arte, numeroase aparitii pe simeze si fara falsa modestie, intotdeauna pe prima. Ori de cite ori am expus am incercat sa prezint lucrari deosebite si poate ca din acest motiv au fost si niste premii luate la concursuri pe tara. Nu pot spune ca acestea m-au incurajat prea mult, pentru ca ele erau atribuite in cadrul festivalului Cantarea Romaniei, asa ca am preferat sa stau deoparte si sa nu intru in corul propagandei oficiale. Pana si peisajele trebuiau sa fie peisaje industriale. Expozitiile organizate impreuna cu clasa de pictura, erau cu totul altceva, dar dupa ce am terminat a trebuit sa ma retrag. Am ales familia si pictura a ramas ca pasiune si nu ca profesie.
Nu mi-am propus expozitii, desi acum se pot organiza fara referinte de la “cultura”, nu am astfel de vanitati, dar nu se stie ce rezerva timpul. Daca ma hotarasc, ca tablouri am destule, va invit cu tot dragul.


Tdv: Credeti ca perceptia estetica a momentului este distorsionata de conditiile social economice, omul indepartandu-se de arta?
A.B.: Nu cred ca te poti distanta de Arta, indiferent de conditii economice sau sociale, indiferent de perceptie. Arta va dainui...asa cum dainuie inca de la pictura rupesta. Poate ca va fi ignorata de unii, sau dusa spre facil de altii, dar nevoia de Arta nu are cum sa dispara, asa ca vor continua sa se nasca si creatorii ei.


TdV: Chiar si la nivelul la care ati ajuns dvs. continuati sa studiati pe principiul ca “invatam toata viata”?
A.B.: Abia acum, cind a venit timpul maturitatii, a venit si timpul discernamintului si stiu exact ce trebuie sa invat ca sa ma pot exprima plastic mai bine. Chiar daca as detine monopolul talentului, tot ar trebui sa-l cultiv muncind si asta se invata pas cu pas, toata viata. In plus trebuie sa invat sa fac fotografii mai clare lucrarilor mele si chiar cer scuze pe aceasta cale vizitatorilor site-ului, caci deocamdata, datorita lor, prezentarea are de pierdut. Abia acum invat sa folosesc calculatorul si nu este simplu sa tin pasul cu tehnica...Intotdeauna regret ca ziua are doar 24 de ore, pentru ca nu imi ajunge timpul sa fac ce trebuie sa fac, ce imi propun sa invat sa fac si daca stau sa ma gindesc, nu as putea sa va raspund –asta in cazul ca m-ati intreba - cind m-am plictisit ultima data.


TdV: Ce dicton considerati ca va caracterizeaza?
A.B.: Am un principiu in viata, care suna cam asa: Daca vezi intotdeauna unde ti-e locul, nu poti face greseli majore.


TdV: Cu ce muzica considerati ca se pot asocia operele dvs?
A.B.: Cu muzica country, dar va pot spune, ca am un deziderat pe care il fac public doar pentru dvs. As vrea sa sper ca intr-o zi pictura mea se va putea asocia cu Vltava lui Smetana chiar daca departe de pretentia acestei minuni muzicale si fara obsesia celebritatii compozitorului ei. Este visul meu inca din liceu si nu renunt la el. Chiar daca nu-mi vor fi accesibile decit ultimile acorduri, tot merita efortul de a incerca.


TdV: Cateva cuvinte de incheiere...
A.B.: Nu pot incheia fara sa va transmit toata pretuirea mea pentru efortul pe care il faceti in promovarea artistilor, sa ii invit sa profite de sansa pe care acest site o ofera tuturor cu maxima generozitate, sa urez mult succes atat site-ului cat si expozantilor acestuia, pentru a veni in intimpinarea asteptarilor publicului iubitor de arta. Va multumesc atat pentru gazduire cat si pentru ca mi-ati dat posibilitatea sa ma prezint.
 

-februarie 2010-

Distribuie pe: | |